Indiferent de varsta sau pregatire, gasirea unui loc de munca pare aproape imposibila

By iunie 3, 2015Articole
Bolea-Angela-2

In anul 2013, analizele la nivel local arătau numărul mare de posturi ocupate de personal necalificat în cadrul furnizorilor publici şi privaţi din domeniul sănătăţii. Astfel, la DGASPC Iaşi erau 183 posturi necesare, ocupate de 133 infirmiere necalificate; Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău avea 253 infirmiere angajate, din care 198 calificate, iar necesarul de posturi era de 436; Direcţia de Sănătate Publică Harghita raporta 359 infirmiere angajate în unităţile spitaliceşti, acestea fiind nevoite să acopere un număr de 1810 paturi. Acest raport de 0,2 infirmiere per pat se regăseşte şi la nivel naţional, în condiţiile în care media europeană este de 1/1.

Tocmai pentru a îmbunătăţi calitatea serviciilor medicale resimţită direct de către pacient, măsura de calificare în meseria de infirmieră este una necesară, ba chiar esenţială. Mai mult, în condiţiile în care piaţa locurilor de muncă nu abundă de oferte decât la nivelul marilor oraşe, nevoia de calificare sau recalificare într-o meserie căutată devine una stringentă.

In acest sens, am discutat cu două dintre beneficiarele cursurilor de formare în meseria de infirmieră din zona de dezvoltare Nord – Est. Angela, fiica, şi mama ei, Iulia Bolea, sunt două doamne care ne-au raspuns cu placere la întrebări, declarându-se mulţumite de participarea la curs.

Reporter: Haideţi să facem cunoştinţă.

Angela Bolea: Mă numesc Bolea Angela, am vârsta de 27 ani şi sunt din oraşul Huşi, judeţul Vaslui. Sunt asistent social din luna februarie a acestui an.

Iulia Bolea: Mă numesc Bolea Iulia, am vârsta de 49 ani şi sunt din oraşul Huşi, judeţul Vaslui. În prezent sunt încadrată ca şi confecţioner încălţăminte la o secţie locală.

Rep.: Care este pregătirea dumneavoastră profesională?

I.B.: În anul 1983 am absolvit liceul, la scurt timp m-am angajat la o secţie de tricotaje din localitate. După terminarea concediului de martenitate în care am stat cu al doilea copil, mi-am pierdut locul de muncă. Timp de mai bine de 9 ani nu am avut nici o sursă de venit, până m-am angajat la actualul loc de muncă.

A.B.: În anul 2009 am absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă Dumitru Stăniloae din Iaşi, iar în 2011 am absolvit cursurile masterului “Probaţiune, mediere şi asistenţă socială a victimelor infracţiunilor”. Am reuşit să mă angajez abia în anul 2014, fiindcă până atunci nu am reusit să găsesc niciun loc de muncă în domeniul studiat la facultate sau în oricare alt domeniu. De-a lungul anilor, am activat ca şi voluntar în cadrul Centrului Diecezan Iaşi cu punct de lucru în Huşi.

Rep.: De ce aţi ales cursul de infiermieră şi în ce măsură credeţi că vă va ajuta acest curs?

A.B.: Am optat pentru cursul de infiermieră pentru că validează cunoştinţe şi abilităţi obţinute informal, iar obţinerea unei certificări în acest domeniu prezintă o şansă în plus pe piaţa muncii.

I.B.: Am ales cursul de infiermieră pentru că reprezintă o oportunitate de socializare şi învăţare a unor abilităţi în general folositoare, dar mai ales pentru că formarea profesională este un proces de instruire ce poate fi util chiar şi în viaţa de zi cu zi.

Rep.: Aveti în vizor instituţiile statului sau sectorul privat?

A.B.: În momentul de faţă, nu ştiu care va fi evoluţia pieţii, dar, în cazul în care nu voi mai avea un loc de muncă, aş candida pentru un post de infirmieră vacant în cadrul oricărui tip de instituţie. Dinamica muncii efectuate consider că ar fi la fel.

I.B.: Momentan sunt mulţumită de actulul loc de muncă, dar pe viitor mi-ar plăcea să lucrez într-o instituţie sanitară, indiferent de sectorul căruia îi aparţine aceasta, pentru că oricare dintre ele remunerează munca prestată.

Rep.: Care credeţi că este importanţa infirmierei în procesul de asistenţă medicală?

A.B.: La fel ca şi-n cazul celorlalte cadre medicale, consider că şi activitatea infirmierei este foarte importantă. Face parte din echipa medicală, astfel că poartă pe umeri o responsabilitate la fel de mare ca şi a celorlalţi membri. Ea este persoana care are contact cu pacienţii mult mai des şi pe o perioadă din zi mult mai îndelungată decât medicul sau asistentul medical. Ea acordă îngrijirile de bază pacienţilor, contribuie la îmbunătăţirea stării fizice şi psihice a bolnavului, ajută celelate cadre sanitare la împlinirea actului medical.

I.B.: Munca infirmierei se desfăşoară în beneficiul pacientului, îndeplineşte toate activităţile zilnice trasate de medic sau asistent, menţine saloanele curate şi petrece mult timp în compania bolnavilor, astfel oferind şi primind încredere din partea persoanelor cu care vorbeşte.

Rep.: De ce credeţi că ar fi benefică înfiinţarea primei asociaţii profesionale a infirmierelor?

A.B.: Consider benefică înfiinţarea primei asociaţii profesionale a infirmierelor pentru protejarea, respectarea, aplicarea corectă a drepturilor infirmierelor.

I.B.: Consider utilă înfiinţarea primei asociaţii profesionale a infirmierelor pentru că astfel se respectă drepturile femeilor angajate ca şi infirmieră şi ar fi protejate ca şi celelalte cadre, nu doar medicale.

 

*Proiectul “Calificarea femeilor în meseria de infirmier: o șansă pentru servicii medicale și sociale de calitate” este implementat de Fundaţia Caritas Alba Iulia în parteneriat cu Asociaţia Four Change şi Centrul Diecezan Caritas Iasi şi co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investește în oameni!

Leave a Reply