Am vrut sa invat sa fac bine

By septembrie 2, 2015Articole

In cadrul intalnirii de Planificare Strategica ANI, din perioada 21-23 august 2015, am stat de vorba cu o parte dintre beneficiarele care urmeaza cursurile de calificare in meseria de infirmier in cadrul proiectului „Calificarea femeilor in meseria de infirmier: o sansa pentru servicii medicale si sociale de calitate”.

Membra a Asociatiei Nationale a Infirmierelor, Barabas Iren, in varsta de 47 ani, este infirmiera la Spitalul judetean de Urgenta din Miercurea Ciuc. Deschisa si binevoitoare a fost de acord sa ne impartaseasca din experienta ca si angajat, dar si ca beneficiar al cursului.

Astfel, am inteles ca a lucrat initial in comert si, in ultimii 8 ani, ca infirmiera. Absolventa de studii liceale, s-a calificat ulterior si ca ingrijitor bolnavi in cadrul unui program sustinut de Crucea Rosie. Despre cursul de infirmiera a auzit la locul de munca si a ales sa-l urmeze pentru a afla lucruri noi, pentru a fi in pas cu schimbarile. „Am vrut sa invat sa fac bine. Cand intri in sectie, crezi ca faci bine, dar daca nu ai notiunile necesare, poti face mai mult rau.”

Invitata sa ne povesteasca cum arata o zi de activitate la locul de munca, a oftat incet si plina de compasiune ne-a marturisit ca nu e deloc usor. „ Merg zilnic pe sectie si vad care dintre beneficiari necesita ingrijiri, in ce fel trebuie asistati si ajutati. Noi, ca infirmiere, trebuie sa respectam cerintele asistentelor sau medicilor. Luam temperatura, aplicam comprese umede celor cu stari febrile, le facem baie, ii schimbam, le dam sa manance, ii insotim la recoltare

analize, ducem probele biologice la laborator. Facem curat si in salon, ducem lenjeria la spalatorie…Sunt multe de facut, iar personalul nu este suficient, raportat la cazuri. Trebuie sa fim atente si sa nu plece copiii din spital. Ar fi foarte bine daca am fi mai multi, atunci am avea mai multa rabdare, nu am mai fi asa obositi, am fi eficienti.”

Intrebata fiind ce parere are despre afirmatia „Sa porti de grija, poate fi o profesie”, nu a ezitat sa raspunda: „DA, sunt total de acord. Este o meserie frumoasa, care iti aduce multe satisfactii, daca o practici cu responsabilitate, rabdare, empatie. Toate aceste calitati sunt esentiale; plus abilitati de comunicare. Nu se poate altfel, nu faci fata.” Crede totodata, ca meseria de infirmier este mai potrivita femeilor. „Nu e nevoie de forta bruta, sunt importante notiuni de kinaesthetics si sa stii sa comunici cu bolnavul.”

Am aflat ca pentru Iren cel mai mult conteaza, ca la locul de munca, sa fii apreciat si sa ai conditii bune de lucru. Desi nu a intampinat probleme la angajare, a luat in calcul sa plece in strainatate, stiind ca acolo sunt salariile mai mari si ca e mereu nevoie de personal. „ Ce sa zic, avem materiale, colectivul e bun, doar ca salariile sunt foarte mici. La Satu Mare, de exemplu, am aflat ca esti platit mai bine. Nu se deconteaza transport, n-avem tichete de masa, viata-i grea.”

Rugata sa-si spuna parearea despre curs, ne-a marturisit ca a fost multumita de structura cursului si de informatiile primite. „Cel mai mult mi-a placut modulul de comunicare si partea practica. Acum am mai multa incredere in mine si cred ca asta va ajuta la cresterea calitatii serviciilor medicale.”

Ne bucura sa vedem ca in sistemul de sanatate exista oameni atat de dedicati si de calzi. Ei sunt cei de care am putea avea nevoie, fiecare dintre noi, intr-o zi.

…………….

Proiectul “Calificarea femeilor în meseria de infirmier: o șansă pentru servicii medicale și sociale de calitate” este implementat de Fundaţia Caritas Alba Iulia în parteneriat cu Asociaţia Four Change şi Centrul Diecezan Caritas Iasi şi co-finanţat de Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investește în oameni!

Leave a Reply